sâmbătă, 17 octombrie 2009
EcoGalati - un succes
Peste 1000 de participanti in ciuda vremii neprietenoase, peste 1000 de saci cu gunoi, 7 camioane Ecosal si doua remorci de tractor pline cu deseuri (aproximativ 20-30 de tone). Totul intr-o singura zi, fara multi bani, insa cu multi prieteni. Detalii pe http://ecogalati.blogspot.com/
vineri, 16 octombrie 2009
Aproape de final
Proiectul EcoGalati este aproape de final. Maine va avea loc actiunea de ecologizare la care s-au inscris aproape doua mii de voluntari. Urmeaza un site al actiunii, planul pentru anul viitor si apoi revenirea la blogurile noastre.
duminică, 4 octombrie 2009
EcoGalati
EcoGalati este blogul actiunii de ecologizare a Galatiului care va avea loc in data de 17 octombrie 2009. Pe blog veti gasi informatii actualizate despre organizarea acestei actiuni, precum si modalitatile de inscriere in programul de voluntariat.
vineri, 2 octombrie 2009
Nici mort nu scapi de legea romana
Cazul tanarului impuscat din greseala (se pare) la Braila revine in actualitate. La Brasov a fost retinut un urmarit international si s-a banuit initial ca este vorba despre persoana cautata de politisti la Braila. Pista s-a dovedit a fi una falsa, fiind vorba de un alt urmarit international (se stie, urmaritii internationali sunt ca asiaticii, seamana toti intre ei). Insuccesul nu i-a dezarmat pe procurori, care au deschis deja un dosar penal in acest caz. Pe numele mortului. Pentru ultraj. Probabil pentru ca a lovit cu masina autoturismele politiei. Nu se stie daca procurorii vor face audieri pentru a lamuri acuzatia de ultraj din acest dosar, insa daca vor dori sa vorbeasca si cu acuzatul o sa apara o problema. Surse din cadrul anchetatorilor sustin ca s-a gasit o solutie: acest caz va fi instrumentat impreuna cu un procuror de la parchetul de pe langa Judecata de Apoi, care are jurisdictie pe taramul celalalt si poate sa realizeze audierea cu principalul suspect. Daca va fi gasit vinovat, poate fi condamnat la trei ani de inchisoare, caz in care el va fi deshumat din cimitir si inhumat in curtea penitenciarului, langa capela.
duminică, 27 septembrie 2009
Trenurile ticnite lovesc si in judetul Galati
E absurd: Gara Berheci, comuna Gohor, judetul Galati, Regionala Iasi. Braila e in Regionala Galati, Buzau e in Regionala Galati, Berheci nu. Incidentul e investigat de Politia Transporturi Galati, desi a avut loc pe teritoriul Regionalei Iasi. Pentru ca e subiect gras pentru presa, pe fir au intrat sefii de la Bucuresti, care au comisia lor. Pentru ca nu a sunat nimeni la 112 Smurd Galati, Serviciul de Ambulanta Galati si ISU Galati nu au intervenit. Un pasager spunea prin telefon la Antena 3 ca sunt trei femei ranite si ca la locul accidentului au ajuns doua ambulante. De unde? Si unde se duc? Kafka, frate...
In urma cu patru ani in Romania erau identificate 600 de puncte sensibile pe calea ferata (unde se pot produce accidente). Saptamana trecuta se vorbea de 2000. Oare Berheci e pe lista?
De doi-trei ani posesorii de telefoane mobile care pot filma s-au transformat in reporteri de teren. Se filmeaza tot, Big Brother e peste tot, iar cele mai interesante imagini pot fi premiate. Cei care au noroc devin vedete in cercul lor de prieteni, imaginile ajungand la televizor sau pe youtube (in unele cazuri oamenii sunt si intervievati, ceea ce le sporeste faima). Seria neagra de accidente pe calea ferata ar putea sa (paradoxal!) creasca incasarile companiei de cai ferate de la un public, e adevarat, de nisa: calatorii care doresc sa devina vedete la televizor filmand evenimente cu telefonul mobil. E un public din ce in ce mai numeros, care speculeaza cu siguranta momentele prielnice. Avand in vedere numarul mare de accidente de tren, surprinderea unor imagini deosebite nu mai e o chestiune de noroc, ci de rabdare.
luni, 21 septembrie 2009
S-au ticnit trenurile
De cativa ani, de cand a aparut OTV-ul, in televiziunile din Romania nu s-a mai intamplat nimic nou si spectaculos in acelasi timp. Au aparut elicoptere care ofera imagini in direct, transmisiuni video prin telefon, youtube and shit. Toate aceste schimbari nu au reusit sa faca diferenta, sa schimbe fundamental ierarhiile. Pana acum.
In ultimele 24 de ore trustul Media Pro a dat lovitura. Aseara a avut loc primul episod. La ora 22:45, pe un post care nu e monitorizat de statiile de stiri, s-a dat semnalul. A inceput filmul "Cursa finala", cu Robert Ulrich. Port.ro ne spune despre ce e vorba: "Noul tren este foarte luxos şi sofisticat. Controlat de un sistem computerizat modern, ar trebui să fie cel mai sigur mijloc de transport construit vreodată. Lui Lucky însă, pasionat de trenuri încă din copilărie, noile tehnologii nu-i stârnesc decât remarci acide şi neîncredere. Bănuielile sale se vor adeveri cât de curând. Chiar la plecarea din gară, un pahar se varsă accidental pe computerul trenului, care începe să funcţioneze aberant. Scăpat de sub control, trenul accelerează continuu, punând în pericol nu numai siguranţa pasagerilor, ci şi a copiilor dintr-un spital situat chiar în dreptul celei mai periculoase curbe de pe traseu. "
La doar o ora dupa terminarea filmului, in judetul Dolj un tren a deraiat. Mai tarziu altul a lovit un camion. Spre seara, in timpul access rime-time-ului, un alt tren a deraiat.
Media Pro realizeaza astfel o revolutie asemanatoare cu cea din 1996, cand a schimbat istoria televiziunii din Romania. De aceasta data, cei de la Pro ne-au aratat ca stirile pot fi prezentate nu doar la scurt timp dupa ce se intampla, nu doar in timp ce se intampla, ci chiar INAINTE SA SE INTAMPLE.
Bravo lor! Merita o prima!
In ultimele 24 de ore trustul Media Pro a dat lovitura. Aseara a avut loc primul episod. La ora 22:45, pe un post care nu e monitorizat de statiile de stiri, s-a dat semnalul. A inceput filmul "Cursa finala", cu Robert Ulrich. Port.ro ne spune despre ce e vorba: "Noul tren este foarte luxos şi sofisticat. Controlat de un sistem computerizat modern, ar trebui să fie cel mai sigur mijloc de transport construit vreodată. Lui Lucky însă, pasionat de trenuri încă din copilărie, noile tehnologii nu-i stârnesc decât remarci acide şi neîncredere. Bănuielile sale se vor adeveri cât de curând. Chiar la plecarea din gară, un pahar se varsă accidental pe computerul trenului, care începe să funcţioneze aberant. Scăpat de sub control, trenul accelerează continuu, punând în pericol nu numai siguranţa pasagerilor, ci şi a copiilor dintr-un spital situat chiar în dreptul celei mai periculoase curbe de pe traseu. "
La doar o ora dupa terminarea filmului, in judetul Dolj un tren a deraiat. Mai tarziu altul a lovit un camion. Spre seara, in timpul access rime-time-ului, un alt tren a deraiat.
Media Pro realizeaza astfel o revolutie asemanatoare cu cea din 1996, cand a schimbat istoria televiziunii din Romania. De aceasta data, cei de la Pro ne-au aratat ca stirile pot fi prezentate nu doar la scurt timp dupa ce se intampla, nu doar in timp ce se intampla, ci chiar INAINTE SA SE INTAMPLE.
Bravo lor! Merita o prima!
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Ecologizare Galati 2009
In Estonia s-a putut. Oare se poate si in Galati? Fara GPS-uri si sprijin guvernamental, cu multa vointa si cu ajutorul voluntarilor. Poate chiar pe 17 octombrie 2009. Cine se baga?
PS detalii in zilele urmatoare
marți, 15 septembrie 2009
Mic indreptar de frecat menta cu folos in concediu - partea a treia
Incep cu cateva poze (pentru lenesi):
Celelalte poze sunt AICI.
In episodul anterior am ajuns la vama dintre Bulgaria si Grecia. Formalitatile au durat foarte putin, iar politistul de frontiera grec ne-a asigurat cu amabilitate ca nu trebuie sa platim nicio taxa de drum. Peisajul s-a schimbat brusc, am dat aproape numai de autostrazi (e drept, pe portiuni intinse inca nefinalizate) iar traficul s-a imbunatatit brusc. Am alimentat la prima benzinarie mai rasarita de pe drum, si am aflat pe pielea noastra ca in Grecia benzina are unul dintre cele mai mari preturi din Uniunea Europeana. Langa benzinarie, un Carrefour. Nu va ganditi la un supermarket ca centrul Orhideea sau macar ca Promenada din Braila. Carrefourul respectiv era cam cat trei sferturi dintr-un magazin Billa, iar multe dintre produse pareau importate din complexul Europa. Primul contact cu magazinele grecesti mi-a demonstrat ca produsele care se obtin cel mai usor au pretul cel mai mare (maslinele, pestele, branza feta). Pana la orasul Kavala natura nu a fost foarte generoasa cu noi, am vazut doar zone aride, stancoase, cu arbusti si plante tepoase. Inainte de oras se trece prin munti iar contactul cu Marea Egee este splendid. De altfel orasul in sine este extraordinar, cu o zona istorica bine conservata si arhitectura specific greceasca. Asta nu inseamna ca lipsesc magazinele de firma sau cladirile moderne, insa acestea se incadreaza perfect in specificul locului. Drumul a continuat apoi pe autostrada catre Keramoti, punctul de unde se ia feribotul catre insula Thassos. Imbarcarea se poate face si din Kavala, insa drumul pe apa dureaza aproape o ora si jumatate iar biletul e mai scump. Astfel, din Kavala in Prinos un bilet pentru masina costa intre 19,50 si 24,50 euro, in functie de lungimea masinii, iar fiecare pasager (inclusiv soferul) plateste 4,60 euro. De la Keramoti la Limenas (principalul oras din insula Thassos) calatoria dureaza doar 35 de minute. Taxa pentru masina e cuprinsa intre 16 si 20 de euro, iar biletul pentru un pasager e doar 3 euro.
Feribotul este impresionant pentru cineva care este obisnuit doar cu bacurile din Galati (sau chiar Hamburg). Nava pare imensa, insa, din cate am aflat, este doar o sora mititica a celor care servesc alte rute (ex. Creta). Nu mi-a parut deloc rau ca drumul prin Bulgaria a durat o eternitate, pentru ca apusul soarelui ne-a prins pe feribot si a fost o experienta splendida.
Ca peste tot unde este apa, in paralel cu business-ul transportului naval s-a format si un alt business, cel al pescarusilor care insotesc navele. Pentru multe pasari pare deja o sarcina de serviciu sa zboare pe langa feriboturi pentru a fi hranite de catre turisti. Constinciosi, acestia urca la bord cu sacose cu paini, pufuleti, fructe si alte alimente (pescarusii nu fac nazuri) si de indata ce nava pleaca in calatorie incep sa hraneasca zburatoarele. In lehamite, pescarusii se fac ca se bucura atunci cand isi primesc portia, ba chiar simuleaza anumite lupte in cadrul stolului pentru mancare. Nu stiu daca sunt si pasari care pleaca noaptea acasa flamande (si se aleg cu multe cuvinte grele de la consoarte), insa cert e ca dupa aproximativ 15 minute lucrurile se linistesc iar pescarusii se aseaza linistiti pe nava si admira peisajul. Pauza e destul de lunga, pantru ca agitatia nu reincepe pana cand feribotul nu paraseste portul pentru cursa de intoarcere, iar alti turisti vin la bord cu alte sacose cu paine, pufuleti sau fructe. Nu m-ar surprinde sa aflu ca un grup de cercetatori britanici (sau americani), coordonati de un psiholog aviar, a aflat ca rutina zilnica arunca multi pescarusi in bratele depresiei.
Insula Thassos este circulara, iar principala sosea o inconjoara cale de 98 de kilometri chiar pe malul apei. Peisajul este fabulos, cu munti impaduriti, plantantii de maslini, stanci abrupte si apa ireal de curata si transparenta. Din Limenas pana in Limenaria, localitate aflata in sudul insulei, este o distanta de aproximativ 30 de kilometri. La ora 21 eram deja cazati si plecam in plimbare catre plaja.
Vila Anna Studios se afla la aproximativ 200 de metri de malul apei, chiar in centrul localitatii. Camera este destul de mare, are o baie decenta, cu dus, iar chicineta se afla intr-un colt. Nu va ganditi la o mini-bucatarie, ci la un frigider modest, o chiuveta si un aragaz electric cu hota (care are doar un filtru, nu evacueaza afara fumul sau aburul). Camera in care am stat avea terasa cu vedere la ... vila vecina. Era insa mare si foarte racoroasa pe timp de noapte. La sfarsitul lui august cazarea costa 30 de euro pe noapte (pe un afis aflat in camera era trecut pretul de 25 de euro, asa ca probabil 5 euro ajung direct la agentie). Cazarea in Limenaria prezinta insa si un dezavantaj major: din cand in cand in localitate apare un miros insuportabil. Duhoarea provine, cel mai probabil, de la vidanja folosita de vile si hoteluri (nu exista canalizare). Exista si o alta varianta - in zona se afla o fabrica de masline iar resturile din procesul de fabricatie fermenteaza. Daca ma intrebati pe mine, miroase intr-adevar a masline fermentate, insa fermentatia a avut loc cu siguranta in intestinele oamenilor...
Drumul catre plaja trece pe langa principalele supermarketuri si taverne din zona. Magazinele sunt bine aprovizionate, asa ca este inutil sa veniti de acasa cu conserve, cartofi, ceapa, pasta de mici si jumatate de porc. In plus, e absurd sa va aduceti apa din Romania, in conditiile in care in Limenaria baxul cu 6 peturi de apa plata costa doar 1,50 euro.
In Limenaria se poate face plaja in doua locuri, in golfuletul dinspre plaja Metalia si spre Tripiti Beach. In ambele zone exista o problema importanta: prezenta pietrelor la mal. Unii recomanda papuci special pentru intrat in apa, pentru a evita aricii de mare. Nu am vazut asa ceva in plaja din golfulet, iar la 10 metri de mal este doar nisip. Atentie insa, 10-15 metri mai incolo apa devine destul de adanca, numai buna pentru a ajunge la Pro TV ("tragedie in Grecia, un turist roman s-a inecat... ")
Papica este peste tot. In functie de buget, puteti alege intre supermarket+chicineta din camera sau una dintre multele taverne din statiune (acestea au avantajul ca sunt amplasate chiar pe malul apei, la umbra palmierilor, iar privelistea este superba). Un fel de mancare la terasa costa 7-8 euro. Cei mai multi clienti comanda gyros - un fel de saorma (cand e la farfurie) sau kebab (cand e la pita). Gyros este disponibil in doua variante, cu carne de porc sau cu carne de pui. Gyros la pita costa doar 2 euro, iar intre anumite ore sunt oferte speciale - 1,5 euro bucata. Un alt fel de mancare cu mare succes la public este souvlaki, care este un fel de frigaruie de carne de porc. Pentru micul dejun toate tavernele ofera omlete la preturi cuprinse intre 4 si 5,5 euro. Pentru desert puteti opta pentru inghetata (3-5 euro la taverna, 1 euro cupa la magazinele de pe strada) sau clatite (intre 2 si 5 euro). Unele taverne au meniurile scrise si in limba romana. Berea este 2,5-3 euro, marcile de baza fiind Mythos, Amstel si Heineken. Chelnerii sunt usor agasanti, cand treci pe langa terasa lor te invita insistent la masa, vorbind in greaca sau engleza. Daca ii refuzi rapid nu insista si iti ureaza o zi buna sau te imbie sa vii altadata, cand iti este foame. Multe taverne si-au format un obicei frumos: alaturi de nota de plata iti ofera si un desert gratuit (in general fructe - pepene galben sau struguri abia scosi din frigider - o solutie racoroasa pentru a trece mai usor peste caldura pranzului). Seara poti gasi taverne care ofera muzica greceasca live, iar experienta e intr-adevar deosebita.
Daca bugetul pentru vacanta este unul mai redus, varianta supermarketurilor este una demna de luat in seama. O bere costa aici intre 90 de centi si 1,3 euro, fructele sunt la preturi comparabile cu cele din Romania, mezelurile si branzeturile se pot cumpara cu cativa euro. Sase carnati de casa costa in supermarket putin peste 2 euro si pot fi preparati foarte usor la chicineta din camera. Cel mai usor se prepara insa salata greceasca. Branza feta costa 4-5 euro jumatate de kilogram, rosiile sunt in jur de 1 euro, castravetii sunt chiar mai ieftini; mai cumperi si doi ardei grasi si o punga de masline verzi (1,60 euro pentru 200 de grame), ulei de masline (2,5 euro sticla de 250 ml, 4-5 euro cea de 500 de ml) si condiment special (1,20 de euro punguta). si ai facut salata Sucul e destul de ieftin (1,60 de euro petul de 1,5 litri de coca-cola sau 2 euro - 250 de ml la taverna).
Daca ati uitat acasa costumul de baie, mingea de volei sau salteaua, nu e cazul sa intrati in panica, preturile la produsele pentru plaja sunt acceptabile. O minge costa intre 3 si 5 euro iar o saltea poate fi cumparata, in functie de model, cu 4 pana la 9 euro. Odata ajuns pe plaja ai la dispozitie doua variante: stai pe prosop sau pe sezlong. Accesul pe nisip nu costa nimic, iar la unele plaje ai si utilitati gratuite. Sezlongul este oferit gratuit de taverne pentru clienti (la Aliki) sau poate fi inchiriat (3 euro un sezlong, 3 euro o umbrela, 7 euro un set de 2 sezlonguri si o umbrela - oferta este valabila la Paradise Beach). In Limenaria au fost instalate dusuri gratuite pe plaja, insa toaleta este cu plata. La Paradise Beach toaleta este gratuita, insa dusul functioneaza doar dupa ce introduci o moneda de 50 de eurocenti. Va pot spune ca cei de la Paradise au fost mai inspirati lasand acces liber la toaleta (in Limenaria in apropierea plajei este un mic parculet care este plin de balegute umane :) ).
In Thassos este absurd sa stai 7 zile la aceeasi plaja, pentru ca fiecare are un specific care merita sa fie descoperit. In apropiere de Limenaria se afla plaja Metalia. Nu am intrat in apa si nu pot sa spun cum este, insa de la distanta se vedeau lespezi mari de piatra chiar la contactul apei cu nisipul (turistii risca sa alunece sau sa calce pe arici de mare). Nisipul de pe plaja e destul de fin iar in zona a fost montat un fileu pentru volei sau badminton. In zona se afla ruinele fostei mine de extractie a minereurilor feroase, iar solul are o culoare bruna. Aliki se afla la 15-20 de kilometri si are o plaja destul de ingusta amplasata intr-un golfulet. In zona nu sunt valuri foarte mari iar apa este de o claritate neobisnuita. In apropiere se gaseste si o cariera de marmura abandonata, care acum este pe jumatate scufundata in apele marii. Cariera se poate vizita urmand poteca din dreapta golfuletului (cum te uiti la el dinspre mare). Remarcabil este ca din loc in loc se gasesc indicatoare cu informatii turistice despre cariera, din metal si sticla (ciudat e ca la ei aceste indicatoare nu se fura!).
Pe drumul catre Aliki treceti pe langa o manastire. Aceasta se poate vizita doar de turistii care sunt imbracati sobru (femeile fara rochii scurte sau pantaloni de orice fel, barbatii fara pantaloni scurti sau maiou). Manastirea este celebra pentru ca NU il are pictat pe pereti pe Becali.
Cele mai frumoase plaje sunt cele de la Golden Beach si de la Paradise Beach. Sunt amplasate destul de departe de Limenaria (45 km, respectiv 35) insa merita sa faceti acest drum. La Paradise se ajunge usor, este un indicator mare pe marginea drumui, langa o parcare. Masina poate fi lasata aici sau poate fi dusa pana aproape de plaja, insa drumul este de tip forestier, destul de abrupt. Nu exista pietre in apa, plaja inainteaza foarte lin in mare, si se poate merge peste o suta de metri inainte ca apa sa ajunga la gat. Impresionant este ca langa plaja apa se uneste cu muntele, sunt cateva piscuri impadurite care ajung pana in mare. Pe plaja se afla o singura terasa, insa desi e monopol preturile nu sunt mai mari decat in alte zone. Golden Beach e de fapt un camping la care se ajunge destul de greu (nu sunt prea multe indicatoare). Masina trebuie sa fie parcata in strada, langa camping, iar accesul se face printre rulote si corturi. Zona este amenajata excelent, in apropiere se afla multe taverne, iar plaja este foarte frumoasa. Turistii pot folosi gratuit toaletele si dusurile din camping, lucru care este foarte util intr-o zi de plaja. Si aici a fost amplasat un fileu pentru volei sau badminton.
Odata ajuns pe plaja, oricare ar fi ea, nu prea ai timp sa te plictisesti. Jumatate de ora te plimbi prin apa si te minunezi ca iti vezi picioarele (la Marea Neagra erai obisnuit sa vezi lipitori, alge , chistoace si pahare de plastic). Dupa aia te prinzi ca pe langa picioarele tale misuna pesti si mai stai jumatate de ora urmarindu-i cu privirea. Te uiti in jur si vezi ca oamenii au ochelari ciudati la ochi si o teava le iese din gura. In scurt timp te apuci si tu de snorkeling (ochelarii se cumpara de pe plaja) si dupa cateva minute iti juri ca nu o sa mai mergi la Marea Neagra decat cel mult un week-end pe an. Pe langa tine alti turisti (evident, tot romani) au venit pregatiti: skijet, costum de scafandru, mini harpoane pentru caracatite. Dupa aproape o ora se intorc din larg cu prada, 4-5 caracatite destul de mari, numai bune pentru cina.
Zilele trec repede si ramane regretul ca nu ai ajuns si in zona montana a insulei. Te gandesti ca drumurile sunt proaste si nu vrei sa iti bagi masina prin hartoape. Nu-i nimic, sunt multe centre de rent-a-car, iar in oferta nu lipseste Suzuki Jimny (in jur de 25 de euro pe zi, depinde de dealer). Iti propui sa te intorci in Thassos anul urmator pentru a termina de vizitat toate plajele si zona montana. Pe to-do list mai apar si urmatoarele: o croaziera (costa 23-25 de euro, include mic dejun si pranz, o partida de pescuit si doua de scaldat in zone inaccesibile de pe mal), eventual o seara greceasca (18-20 de euro) care se termina cu farfurii sparte si ,poate, o excursie catre Salonic.
In concluzie, nu mai dati banii pe prostii / mergeti in Grecia, copii!
Celelalte poze sunt AICI.
In episodul anterior am ajuns la vama dintre Bulgaria si Grecia. Formalitatile au durat foarte putin, iar politistul de frontiera grec ne-a asigurat cu amabilitate ca nu trebuie sa platim nicio taxa de drum. Peisajul s-a schimbat brusc, am dat aproape numai de autostrazi (e drept, pe portiuni intinse inca nefinalizate) iar traficul s-a imbunatatit brusc. Am alimentat la prima benzinarie mai rasarita de pe drum, si am aflat pe pielea noastra ca in Grecia benzina are unul dintre cele mai mari preturi din Uniunea Europeana. Langa benzinarie, un Carrefour. Nu va ganditi la un supermarket ca centrul Orhideea sau macar ca Promenada din Braila. Carrefourul respectiv era cam cat trei sferturi dintr-un magazin Billa, iar multe dintre produse pareau importate din complexul Europa. Primul contact cu magazinele grecesti mi-a demonstrat ca produsele care se obtin cel mai usor au pretul cel mai mare (maslinele, pestele, branza feta). Pana la orasul Kavala natura nu a fost foarte generoasa cu noi, am vazut doar zone aride, stancoase, cu arbusti si plante tepoase. Inainte de oras se trece prin munti iar contactul cu Marea Egee este splendid. De altfel orasul in sine este extraordinar, cu o zona istorica bine conservata si arhitectura specific greceasca. Asta nu inseamna ca lipsesc magazinele de firma sau cladirile moderne, insa acestea se incadreaza perfect in specificul locului. Drumul a continuat apoi pe autostrada catre Keramoti, punctul de unde se ia feribotul catre insula Thassos. Imbarcarea se poate face si din Kavala, insa drumul pe apa dureaza aproape o ora si jumatate iar biletul e mai scump. Astfel, din Kavala in Prinos un bilet pentru masina costa intre 19,50 si 24,50 euro, in functie de lungimea masinii, iar fiecare pasager (inclusiv soferul) plateste 4,60 euro. De la Keramoti la Limenas (principalul oras din insula Thassos) calatoria dureaza doar 35 de minute. Taxa pentru masina e cuprinsa intre 16 si 20 de euro, iar biletul pentru un pasager e doar 3 euro.
Feribotul este impresionant pentru cineva care este obisnuit doar cu bacurile din Galati (sau chiar Hamburg). Nava pare imensa, insa, din cate am aflat, este doar o sora mititica a celor care servesc alte rute (ex. Creta). Nu mi-a parut deloc rau ca drumul prin Bulgaria a durat o eternitate, pentru ca apusul soarelui ne-a prins pe feribot si a fost o experienta splendida.
Ca peste tot unde este apa, in paralel cu business-ul transportului naval s-a format si un alt business, cel al pescarusilor care insotesc navele. Pentru multe pasari pare deja o sarcina de serviciu sa zboare pe langa feriboturi pentru a fi hranite de catre turisti. Constinciosi, acestia urca la bord cu sacose cu paini, pufuleti, fructe si alte alimente (pescarusii nu fac nazuri) si de indata ce nava pleaca in calatorie incep sa hraneasca zburatoarele. In lehamite, pescarusii se fac ca se bucura atunci cand isi primesc portia, ba chiar simuleaza anumite lupte in cadrul stolului pentru mancare. Nu stiu daca sunt si pasari care pleaca noaptea acasa flamande (si se aleg cu multe cuvinte grele de la consoarte), insa cert e ca dupa aproximativ 15 minute lucrurile se linistesc iar pescarusii se aseaza linistiti pe nava si admira peisajul. Pauza e destul de lunga, pantru ca agitatia nu reincepe pana cand feribotul nu paraseste portul pentru cursa de intoarcere, iar alti turisti vin la bord cu alte sacose cu paine, pufuleti sau fructe. Nu m-ar surprinde sa aflu ca un grup de cercetatori britanici (sau americani), coordonati de un psiholog aviar, a aflat ca rutina zilnica arunca multi pescarusi in bratele depresiei.
Insula Thassos este circulara, iar principala sosea o inconjoara cale de 98 de kilometri chiar pe malul apei. Peisajul este fabulos, cu munti impaduriti, plantantii de maslini, stanci abrupte si apa ireal de curata si transparenta. Din Limenas pana in Limenaria, localitate aflata in sudul insulei, este o distanta de aproximativ 30 de kilometri. La ora 21 eram deja cazati si plecam in plimbare catre plaja.
Vila Anna Studios se afla la aproximativ 200 de metri de malul apei, chiar in centrul localitatii. Camera este destul de mare, are o baie decenta, cu dus, iar chicineta se afla intr-un colt. Nu va ganditi la o mini-bucatarie, ci la un frigider modest, o chiuveta si un aragaz electric cu hota (care are doar un filtru, nu evacueaza afara fumul sau aburul). Camera in care am stat avea terasa cu vedere la ... vila vecina. Era insa mare si foarte racoroasa pe timp de noapte. La sfarsitul lui august cazarea costa 30 de euro pe noapte (pe un afis aflat in camera era trecut pretul de 25 de euro, asa ca probabil 5 euro ajung direct la agentie). Cazarea in Limenaria prezinta insa si un dezavantaj major: din cand in cand in localitate apare un miros insuportabil. Duhoarea provine, cel mai probabil, de la vidanja folosita de vile si hoteluri (nu exista canalizare). Exista si o alta varianta - in zona se afla o fabrica de masline iar resturile din procesul de fabricatie fermenteaza. Daca ma intrebati pe mine, miroase intr-adevar a masline fermentate, insa fermentatia a avut loc cu siguranta in intestinele oamenilor...
Drumul catre plaja trece pe langa principalele supermarketuri si taverne din zona. Magazinele sunt bine aprovizionate, asa ca este inutil sa veniti de acasa cu conserve, cartofi, ceapa, pasta de mici si jumatate de porc. In plus, e absurd sa va aduceti apa din Romania, in conditiile in care in Limenaria baxul cu 6 peturi de apa plata costa doar 1,50 euro.
In Limenaria se poate face plaja in doua locuri, in golfuletul dinspre plaja Metalia si spre Tripiti Beach. In ambele zone exista o problema importanta: prezenta pietrelor la mal. Unii recomanda papuci special pentru intrat in apa, pentru a evita aricii de mare. Nu am vazut asa ceva in plaja din golfulet, iar la 10 metri de mal este doar nisip. Atentie insa, 10-15 metri mai incolo apa devine destul de adanca, numai buna pentru a ajunge la Pro TV ("tragedie in Grecia, un turist roman s-a inecat... ")
Papica este peste tot. In functie de buget, puteti alege intre supermarket+chicineta din camera sau una dintre multele taverne din statiune (acestea au avantajul ca sunt amplasate chiar pe malul apei, la umbra palmierilor, iar privelistea este superba). Un fel de mancare la terasa costa 7-8 euro. Cei mai multi clienti comanda gyros - un fel de saorma (cand e la farfurie) sau kebab (cand e la pita). Gyros este disponibil in doua variante, cu carne de porc sau cu carne de pui. Gyros la pita costa doar 2 euro, iar intre anumite ore sunt oferte speciale - 1,5 euro bucata. Un alt fel de mancare cu mare succes la public este souvlaki, care este un fel de frigaruie de carne de porc. Pentru micul dejun toate tavernele ofera omlete la preturi cuprinse intre 4 si 5,5 euro. Pentru desert puteti opta pentru inghetata (3-5 euro la taverna, 1 euro cupa la magazinele de pe strada) sau clatite (intre 2 si 5 euro). Unele taverne au meniurile scrise si in limba romana. Berea este 2,5-3 euro, marcile de baza fiind Mythos, Amstel si Heineken. Chelnerii sunt usor agasanti, cand treci pe langa terasa lor te invita insistent la masa, vorbind in greaca sau engleza. Daca ii refuzi rapid nu insista si iti ureaza o zi buna sau te imbie sa vii altadata, cand iti este foame. Multe taverne si-au format un obicei frumos: alaturi de nota de plata iti ofera si un desert gratuit (in general fructe - pepene galben sau struguri abia scosi din frigider - o solutie racoroasa pentru a trece mai usor peste caldura pranzului). Seara poti gasi taverne care ofera muzica greceasca live, iar experienta e intr-adevar deosebita.
Daca bugetul pentru vacanta este unul mai redus, varianta supermarketurilor este una demna de luat in seama. O bere costa aici intre 90 de centi si 1,3 euro, fructele sunt la preturi comparabile cu cele din Romania, mezelurile si branzeturile se pot cumpara cu cativa euro. Sase carnati de casa costa in supermarket putin peste 2 euro si pot fi preparati foarte usor la chicineta din camera. Cel mai usor se prepara insa salata greceasca. Branza feta costa 4-5 euro jumatate de kilogram, rosiile sunt in jur de 1 euro, castravetii sunt chiar mai ieftini; mai cumperi si doi ardei grasi si o punga de masline verzi (1,60 euro pentru 200 de grame), ulei de masline (2,5 euro sticla de 250 ml, 4-5 euro cea de 500 de ml) si condiment special (1,20 de euro punguta). si ai facut salata Sucul e destul de ieftin (1,60 de euro petul de 1,5 litri de coca-cola sau 2 euro - 250 de ml la taverna).
Daca ati uitat acasa costumul de baie, mingea de volei sau salteaua, nu e cazul sa intrati in panica, preturile la produsele pentru plaja sunt acceptabile. O minge costa intre 3 si 5 euro iar o saltea poate fi cumparata, in functie de model, cu 4 pana la 9 euro. Odata ajuns pe plaja ai la dispozitie doua variante: stai pe prosop sau pe sezlong. Accesul pe nisip nu costa nimic, iar la unele plaje ai si utilitati gratuite. Sezlongul este oferit gratuit de taverne pentru clienti (la Aliki) sau poate fi inchiriat (3 euro un sezlong, 3 euro o umbrela, 7 euro un set de 2 sezlonguri si o umbrela - oferta este valabila la Paradise Beach). In Limenaria au fost instalate dusuri gratuite pe plaja, insa toaleta este cu plata. La Paradise Beach toaleta este gratuita, insa dusul functioneaza doar dupa ce introduci o moneda de 50 de eurocenti. Va pot spune ca cei de la Paradise au fost mai inspirati lasand acces liber la toaleta (in Limenaria in apropierea plajei este un mic parculet care este plin de balegute umane :) ).
In Thassos este absurd sa stai 7 zile la aceeasi plaja, pentru ca fiecare are un specific care merita sa fie descoperit. In apropiere de Limenaria se afla plaja Metalia. Nu am intrat in apa si nu pot sa spun cum este, insa de la distanta se vedeau lespezi mari de piatra chiar la contactul apei cu nisipul (turistii risca sa alunece sau sa calce pe arici de mare). Nisipul de pe plaja e destul de fin iar in zona a fost montat un fileu pentru volei sau badminton. In zona se afla ruinele fostei mine de extractie a minereurilor feroase, iar solul are o culoare bruna. Aliki se afla la 15-20 de kilometri si are o plaja destul de ingusta amplasata intr-un golfulet. In zona nu sunt valuri foarte mari iar apa este de o claritate neobisnuita. In apropiere se gaseste si o cariera de marmura abandonata, care acum este pe jumatate scufundata in apele marii. Cariera se poate vizita urmand poteca din dreapta golfuletului (cum te uiti la el dinspre mare). Remarcabil este ca din loc in loc se gasesc indicatoare cu informatii turistice despre cariera, din metal si sticla (ciudat e ca la ei aceste indicatoare nu se fura!).
Pe drumul catre Aliki treceti pe langa o manastire. Aceasta se poate vizita doar de turistii care sunt imbracati sobru (femeile fara rochii scurte sau pantaloni de orice fel, barbatii fara pantaloni scurti sau maiou). Manastirea este celebra pentru ca NU il are pictat pe pereti pe Becali.
Cele mai frumoase plaje sunt cele de la Golden Beach si de la Paradise Beach. Sunt amplasate destul de departe de Limenaria (45 km, respectiv 35) insa merita sa faceti acest drum. La Paradise se ajunge usor, este un indicator mare pe marginea drumui, langa o parcare. Masina poate fi lasata aici sau poate fi dusa pana aproape de plaja, insa drumul este de tip forestier, destul de abrupt. Nu exista pietre in apa, plaja inainteaza foarte lin in mare, si se poate merge peste o suta de metri inainte ca apa sa ajunga la gat. Impresionant este ca langa plaja apa se uneste cu muntele, sunt cateva piscuri impadurite care ajung pana in mare. Pe plaja se afla o singura terasa, insa desi e monopol preturile nu sunt mai mari decat in alte zone. Golden Beach e de fapt un camping la care se ajunge destul de greu (nu sunt prea multe indicatoare). Masina trebuie sa fie parcata in strada, langa camping, iar accesul se face printre rulote si corturi. Zona este amenajata excelent, in apropiere se afla multe taverne, iar plaja este foarte frumoasa. Turistii pot folosi gratuit toaletele si dusurile din camping, lucru care este foarte util intr-o zi de plaja. Si aici a fost amplasat un fileu pentru volei sau badminton.
Odata ajuns pe plaja, oricare ar fi ea, nu prea ai timp sa te plictisesti. Jumatate de ora te plimbi prin apa si te minunezi ca iti vezi picioarele (la Marea Neagra erai obisnuit sa vezi lipitori, alge , chistoace si pahare de plastic). Dupa aia te prinzi ca pe langa picioarele tale misuna pesti si mai stai jumatate de ora urmarindu-i cu privirea. Te uiti in jur si vezi ca oamenii au ochelari ciudati la ochi si o teava le iese din gura. In scurt timp te apuci si tu de snorkeling (ochelarii se cumpara de pe plaja) si dupa cateva minute iti juri ca nu o sa mai mergi la Marea Neagra decat cel mult un week-end pe an. Pe langa tine alti turisti (evident, tot romani) au venit pregatiti: skijet, costum de scafandru, mini harpoane pentru caracatite. Dupa aproape o ora se intorc din larg cu prada, 4-5 caracatite destul de mari, numai bune pentru cina.
Zilele trec repede si ramane regretul ca nu ai ajuns si in zona montana a insulei. Te gandesti ca drumurile sunt proaste si nu vrei sa iti bagi masina prin hartoape. Nu-i nimic, sunt multe centre de rent-a-car, iar in oferta nu lipseste Suzuki Jimny (in jur de 25 de euro pe zi, depinde de dealer). Iti propui sa te intorci in Thassos anul urmator pentru a termina de vizitat toate plajele si zona montana. Pe to-do list mai apar si urmatoarele: o croaziera (costa 23-25 de euro, include mic dejun si pranz, o partida de pescuit si doua de scaldat in zone inaccesibile de pe mal), eventual o seara greceasca (18-20 de euro) care se termina cu farfurii sparte si ,poate, o excursie catre Salonic.
In concluzie, nu mai dati banii pe prostii / mergeti in Grecia, copii!
marți, 8 septembrie 2009
Mic indreptar de frecat menta cu folos in concediu - partea a doua
Orice excursie in Grecia incepe obligatoriu cu cateva saptamani inainte de plecare cu vizite dese pe diverse forumuri special create pentru a inspaimanta turistul roman. Amenintarea nu vine din Grecia, ci de la simpaticii crescatori de legume din sudul Dunarii. Drumul prin Bulgaria este descris de multi romani ca fiind o aventura care depaseste in grad de dificultate muncile lui Hercule. In mod ciudat, panicosii de pe forumuri se sperie si de infractori, si de politisti. Fobiile sunt multe, insa cea mai importanta este cea legata de intuneric. "SA NU TRAVERSEZI BULGARIA NOAPTEA!!!!!!" - chestia asta o stie si un copil. Motivatiile sunt diverse: in Bulgaria sunt haite de bau-bau care se hranesc numai noaptea; semnele de circulatie nu se vad iar politistii poarta costume confectionate din chitantiere; noaptea rachetii se imbraca in uniforme de gabori apoi jefuiesc femeile si violeaza barbatii (sau invers); in plus, fiecare oprire echivaleaza cu o sinucidere (pentru ca dupa fiecare tufis de la marginea drumului se afla doi bulgari gata sa te jefuiasca). Fobia legata de oprire este valabila si pe timp de zi (ultimul pipilica se face la Giurgiu, dupa care se pot folosi cel mult pet-uri in masina, care se arunca apoi in Grecia). In niciun caz masina nu trebuie sa se opreasca in Bulgaria, asa ca atentie mare cum va apropiati de semafoare (trebuie sa le prindeti numai pe verde!). Toata lumea stie ca politistii bulgari sunt mari spagari desi iau spagi mici (trebuie sa aveti pregatit maruntis) si cauta motive absurde pentru a ameninta cu niste amenzi pe care nu au de gand sa le dea.
Acestea fiind premisele, recunosc ca am plecat la drum usor stresat. Imi doream sa ajung cat mai repede in Grecia minunata, cu plajele care arata tare bine in poze si cu strazile lipsite de politisti (si raketi) bulgari. Adeptii teoriilor expuse anterior se vor bucura afland ca primul contact cu tara vecina (si prietena cu gogosarii) a fost unul tare nasol. Dupa ce am traversat podul de peste Dunare de la Giurgiu, am ajuns in vama bulgara la timp pentru a prinde o coada destul de mare de masini. Am lasat masina la coada ei si eu m-am dus la coada soferilor, de la ghiseul de unde se cumpara vigneta pentru drumurile din Bulgaria. Pentru ca stiu ca cei care tranziteaza tara in drumul lor catre Grecia sau Turcia stau acolo intre 8 si 15 zile, au facut un sistem care te obliga sa cumperi vigneta de doua ori sau sa dai mai multi bani pentru comoditate. Astfel, in vama pentru vigneta valabila o saptamana platesti 5 euro, pentru cea de o luna - 13 euro. Cu alte cuvinte, daca stai 7 nopti (8 zile) preferi sa cumperi vigneta si la dus, si la intors, ca sa economisesti trei euro. Daca nu vrei sa stai la coada si la granita Greciei cu Bulgaria, cumperi pentru o luna si pierzi trei euro. Asta e valabil insa in vama. Pe orice forum mai rasarit din Romania dedicat excursiilor in Grecia poti afla ca la benzinaria Shell aceeasi vigneta de o saptamana costa nu 5 euro, ci 7. In momentul in care stateam la coada (mai aveam 10 persoane in fata) si am fost anuntat ca s-au terminat vignetele in vama, am crezut ca e o intelegere cu benzinariile ca sa mai faca un banut. Credul fiind, ma gandeam ca asta e toata smecheria. Nu era. Prima benzinarie, chiar in vama, nu e Shell, ci apartine unui lant local. Vigneta nu costa acolo 5 euro sau 7, ci 50 de lei (deci cam 12 euro). Nu se poate plati in euro, nici in leva. Nu iti convine, te dai la o parte ca sa faci loc urmatorului client. Vanzatoarea nu stia (sau nu vroia sa stie) romana sau engleza, asa ca de frica politistilor bulgari (sper ca nu ati uitat, stau dupa fiecare copac inarmati cu un chitantier), dai 50 de lei si cumperi vigneta. Jaf la drumul mare!
Mai linistit, pornesti la drum. Ochii joaca in cap ca titirezul in cautarea semnelor de circulatie, in special a restrictiilor. La fiecare intersectie cu un drum secundar ai pe drumul european o restrictie de viteza de 60 de km/h. De obicei in zona de actiune a acestor restrictii se afla si politistii cu aparatul radar. Ciudat este insa ca de cele mai multe ori nu ai parte de indicatoare care sa iti semnaleze sfarsitul acelor restrictii. Crezi ca regula este ca ea se opreste la prima intersectie si mergi fericit. Peste 20 de kilometri dai de un loc asemanator, dar care are si indicator de sfarsit al restrictiei. Dracuiesti in gand si mergi ca melcul. In localitati se merge rar cu 50 de km/h. De cele mai multe ori, gasesti restrictie la 40 sau chiar 30 de km/h. Cu rare exceptii (in special masini de Romania si cateva inmatriculate in Bulgaria), toata lumea respecta regulile si se merge intr-un ritm care iti permite sa admiri cum creste iarba.
11 echipaje de politie la drumul Ruse - Kulata (granita cu Grecia), 15 la drumul Kulata - Ruse, asta este solutia pe care au gasit-o bulgarii pentru a putea tine in frau accidentele rutiere. Devenind tara de tranzit lipsita de prea multe autostrazi, soselele Bulgariei ar fi putut deveni un adevarat cimitir. Atat de raspandita este insa frica de politistii bulgari, ca putini soferi isi permit sa mearga ca in Romania. Am traversat Bulgaria in 8 ore mergand regulamentar, insa niciodata nu am avut senzatia ca as fi in pericol sa fiu implicat intr-un accident rutier.
Am oprit de cateva ori si la dus si la intors la mai multe benzinarii si am supravietuit ca sa povestesc asta. Nimeni nu a incercat sa ma jefuiasca, daca asa ceva poate fi posibil :). In plus, se pot face si cumparaturi folosind euro (e drept, la un curs arbitrar, care variaza intre 1,6 si 1,7 leva la un euro, cursul oficial fiind de 1,95 de leva la un euro).
Varianta aleasa de noi a fost prin Sofia, iar calitatea asfaltului a fost excelenta, mici (repet, mici) probleme fiind doar pe centura Sofiei. Atentie insa, aici (pe centura) se pierde destul de mult timp, indicatoarele cu viteza maxima produc doar confuzie si nici GPS-ul nu stie exact cand esti in oras si cand esti pe afara. Am mers si pe autostrada (e bine sa fie respectata viteza maxima, de 120 km/h, avand in vedere ca si aici stateau prietenii nostri bulgari cu radar-ul - desigur, in apropierea tunelelor, unde exista limitare la 80 sau chiar 60), si pot spune ca peisajul e senzational. Romanii s-au chinuit multi ani sa faca Autostrada Soarelui in campie, si nu le-a iesit grozav. Bulgarii au facut tunele de sute de metri, viaducte de peste un kilometru, iar asfaltul este ca in palma.
Atentie mare in zona Ruse, sunt lucrari iar semnele de deviere nu sunt foarte evidente. GPS-ul va scoate la liman, dar dupa un ocol substantial.
Merita amintita si o intamplare legata despre "obiceiul" bulgarilor de a lua spaga. Un sofer roman (jur, nu eu! :P) a depasit niste tiruri aflate pe banda unu chiar in zona in care drumul european se intersecta cu unul secundar (langa orasul Byala). Din cauza camioanelor nu a vazut semnul de STOP instalat pe drumul principal. Imediat a fost oprit de politie. A prezentat actele si a fost chemat la masina de politie. S-a dus pregatit (euro in bancnote mai mici). I s-a aratat semnul de STOP, a recunoscut greseala, i s-a spus sa fie mai atent si sa isi continue drumul (a fost oprit doar pentru avertizare si in scop statistic!!!). A incercat sa dea, drept multumire, cativa euroi. A fost refuzat politicos, dar ferm. Da, e adevarat, un politist bulgar a refuzat spaga!!! S-ar putea sa fie mai multi, asa ca nu e bine sa va bazati pe ideea ca toti sunt spagari.
In concluzie, drumul prin Bulgaria este destul de obositor din cauza marcajelor necorespunzatoare si a politistilor care iti pandesc fiecare greseala. Daca respecti toate regulile de circulatie (lucru care uneori se dovedeste a fi destul de greu) nu ai probleme, si poti sa te bucuri de un peisaj extraordinar, in special pe autostrada.
Dupa 8-9 ore de mers regulamentar (sau 5-7 foarte riscant) ajungi in Grecia. Ce poti sa faci aici afli, asa cum e si normal, intr-un episod viitor. :)
Acestea fiind premisele, recunosc ca am plecat la drum usor stresat. Imi doream sa ajung cat mai repede in Grecia minunata, cu plajele care arata tare bine in poze si cu strazile lipsite de politisti (si raketi) bulgari. Adeptii teoriilor expuse anterior se vor bucura afland ca primul contact cu tara vecina (si prietena cu gogosarii) a fost unul tare nasol. Dupa ce am traversat podul de peste Dunare de la Giurgiu, am ajuns in vama bulgara la timp pentru a prinde o coada destul de mare de masini. Am lasat masina la coada ei si eu m-am dus la coada soferilor, de la ghiseul de unde se cumpara vigneta pentru drumurile din Bulgaria. Pentru ca stiu ca cei care tranziteaza tara in drumul lor catre Grecia sau Turcia stau acolo intre 8 si 15 zile, au facut un sistem care te obliga sa cumperi vigneta de doua ori sau sa dai mai multi bani pentru comoditate. Astfel, in vama pentru vigneta valabila o saptamana platesti 5 euro, pentru cea de o luna - 13 euro. Cu alte cuvinte, daca stai 7 nopti (8 zile) preferi sa cumperi vigneta si la dus, si la intors, ca sa economisesti trei euro. Daca nu vrei sa stai la coada si la granita Greciei cu Bulgaria, cumperi pentru o luna si pierzi trei euro. Asta e valabil insa in vama. Pe orice forum mai rasarit din Romania dedicat excursiilor in Grecia poti afla ca la benzinaria Shell aceeasi vigneta de o saptamana costa nu 5 euro, ci 7. In momentul in care stateam la coada (mai aveam 10 persoane in fata) si am fost anuntat ca s-au terminat vignetele in vama, am crezut ca e o intelegere cu benzinariile ca sa mai faca un banut. Credul fiind, ma gandeam ca asta e toata smecheria. Nu era. Prima benzinarie, chiar in vama, nu e Shell, ci apartine unui lant local. Vigneta nu costa acolo 5 euro sau 7, ci 50 de lei (deci cam 12 euro). Nu se poate plati in euro, nici in leva. Nu iti convine, te dai la o parte ca sa faci loc urmatorului client. Vanzatoarea nu stia (sau nu vroia sa stie) romana sau engleza, asa ca de frica politistilor bulgari (sper ca nu ati uitat, stau dupa fiecare copac inarmati cu un chitantier), dai 50 de lei si cumperi vigneta. Jaf la drumul mare!
Mai linistit, pornesti la drum. Ochii joaca in cap ca titirezul in cautarea semnelor de circulatie, in special a restrictiilor. La fiecare intersectie cu un drum secundar ai pe drumul european o restrictie de viteza de 60 de km/h. De obicei in zona de actiune a acestor restrictii se afla si politistii cu aparatul radar. Ciudat este insa ca de cele mai multe ori nu ai parte de indicatoare care sa iti semnaleze sfarsitul acelor restrictii. Crezi ca regula este ca ea se opreste la prima intersectie si mergi fericit. Peste 20 de kilometri dai de un loc asemanator, dar care are si indicator de sfarsit al restrictiei. Dracuiesti in gand si mergi ca melcul. In localitati se merge rar cu 50 de km/h. De cele mai multe ori, gasesti restrictie la 40 sau chiar 30 de km/h. Cu rare exceptii (in special masini de Romania si cateva inmatriculate in Bulgaria), toata lumea respecta regulile si se merge intr-un ritm care iti permite sa admiri cum creste iarba.
11 echipaje de politie la drumul Ruse - Kulata (granita cu Grecia), 15 la drumul Kulata - Ruse, asta este solutia pe care au gasit-o bulgarii pentru a putea tine in frau accidentele rutiere. Devenind tara de tranzit lipsita de prea multe autostrazi, soselele Bulgariei ar fi putut deveni un adevarat cimitir. Atat de raspandita este insa frica de politistii bulgari, ca putini soferi isi permit sa mearga ca in Romania. Am traversat Bulgaria in 8 ore mergand regulamentar, insa niciodata nu am avut senzatia ca as fi in pericol sa fiu implicat intr-un accident rutier.
Am oprit de cateva ori si la dus si la intors la mai multe benzinarii si am supravietuit ca sa povestesc asta. Nimeni nu a incercat sa ma jefuiasca, daca asa ceva poate fi posibil :). In plus, se pot face si cumparaturi folosind euro (e drept, la un curs arbitrar, care variaza intre 1,6 si 1,7 leva la un euro, cursul oficial fiind de 1,95 de leva la un euro).
Varianta aleasa de noi a fost prin Sofia, iar calitatea asfaltului a fost excelenta, mici (repet, mici) probleme fiind doar pe centura Sofiei. Atentie insa, aici (pe centura) se pierde destul de mult timp, indicatoarele cu viteza maxima produc doar confuzie si nici GPS-ul nu stie exact cand esti in oras si cand esti pe afara. Am mers si pe autostrada (e bine sa fie respectata viteza maxima, de 120 km/h, avand in vedere ca si aici stateau prietenii nostri bulgari cu radar-ul - desigur, in apropierea tunelelor, unde exista limitare la 80 sau chiar 60), si pot spune ca peisajul e senzational. Romanii s-au chinuit multi ani sa faca Autostrada Soarelui in campie, si nu le-a iesit grozav. Bulgarii au facut tunele de sute de metri, viaducte de peste un kilometru, iar asfaltul este ca in palma.
Atentie mare in zona Ruse, sunt lucrari iar semnele de deviere nu sunt foarte evidente. GPS-ul va scoate la liman, dar dupa un ocol substantial.
Merita amintita si o intamplare legata despre "obiceiul" bulgarilor de a lua spaga. Un sofer roman (jur, nu eu! :P) a depasit niste tiruri aflate pe banda unu chiar in zona in care drumul european se intersecta cu unul secundar (langa orasul Byala). Din cauza camioanelor nu a vazut semnul de STOP instalat pe drumul principal. Imediat a fost oprit de politie. A prezentat actele si a fost chemat la masina de politie. S-a dus pregatit (euro in bancnote mai mici). I s-a aratat semnul de STOP, a recunoscut greseala, i s-a spus sa fie mai atent si sa isi continue drumul (a fost oprit doar pentru avertizare si in scop statistic!!!). A incercat sa dea, drept multumire, cativa euroi. A fost refuzat politicos, dar ferm. Da, e adevarat, un politist bulgar a refuzat spaga!!! S-ar putea sa fie mai multi, asa ca nu e bine sa va bazati pe ideea ca toti sunt spagari.
In concluzie, drumul prin Bulgaria este destul de obositor din cauza marcajelor necorespunzatoare si a politistilor care iti pandesc fiecare greseala. Daca respecti toate regulile de circulatie (lucru care uneori se dovedeste a fi destul de greu) nu ai probleme, si poti sa te bucuri de un peisaj extraordinar, in special pe autostrada.
Dupa 8-9 ore de mers regulamentar (sau 5-7 foarte riscant) ajungi in Grecia. Ce poti sa faci aici afli, asa cum e si normal, intr-un episod viitor. :)
duminică, 6 septembrie 2009
Mic indreptar de frecat menta cu folos in concediu - partea intai
Concediul nu se planifica de pe o zi pe alta. Improvizatia este posibila numai in cazul profanilor (a noobilor, pentru cititorii mai tineri). Pentru a fi sigur ca strategia ta de concediu va fi fara greseala, trebuie sa parcurgi bibliografia recomandata: manualul de geografie de clasa a VIII-a, atlasul geografic, 3-4 ghiduri de calatorie la alegere, "Pe drumuri de munte" si, desigur, William Shakespeare si Paulo Coelho - Opere complete (ca sa poti sa te dai cult in diferite conversatii mondene). Lenesii prefera google.
Planificarea se face in special in zilele de salariu, incepand din noiembrie, cand se pun bani deoparte pentru concediul din vara viitoare. Oricine viseaza la o saptamana superba pe malul marii, asa ca sacrificiul nu pare prea mare. Pana la urma de ce muncim atatea saptamani, nu ca sa ne spargem in figuri 7 zile/6 nopti?
Cand se apropie vremea concediului se sparge pusculita si se intra in panica. Ti-ai fi dorit sa mergi o saptamana la munte si una la mare. Trebuie sa refaci rapid calculul si ajungi la concluzia ca ajung 5 zile la munte. Pentru mare insa nu prea mai sunt bani. In toate statiunile scorurile sunt destul de mari, iar pentru a ajunge la Mamaia trebuie sa spargi o casa de schimb valutar. Pana la urma mergi pe solutia cea mai ieftina: excursia in Grecia.
Am stabilit prioritatile, am impartit bugetul, asa ca trebuie sa stabilim noul traseu montan. Au picat vizitele din Maramures si Apuseni. Te hotarasti sa vezi un pic din zona Retezatului si Dunarea la Cazane.
Te indrepti care Retezat, asa ca pleci din Bucuresti pe autostrada pana la Pitesti. Nu te grabesti, ca doar esti in concediu, mai faci si o oprire la un supermarket, asa ca intri pe autostrada pe la ora 14. Destul de repede ajungi la Pitesti, iar de aici intri pe E81 si mergi in coloana, cu viteza melcului (cel mult 80-90 in afara localitatii, rar peste 50 inauntru). Zona arata insa bine, asa ca te uiti mai mult prin geamul lateral decat prin parbriz. Prima oprire e la Baile Govora, pentru nani si plimbare in natura.
Prima surpriza apare la hotelul Oltenia. Gugalind (da, stiu ce am scris mai sus; recunosc, sunt un lenes...) ai aflat ca e renovat, arata binisor, are 193 de camere la un pret convenabil, asa ca nu ar trebui sa fie surprize in legatura cu cazarea. Ajungi acolo, te enervezi cand iti dai seama ca pe dinafara arata relativ jalnic, si te enervezi si mai tare cand afli ca toate cele 193 de camere sunt ocupate. In plus, toaleta din holul hotelului seamana cu cea din autogara din Faurei. Treci pe la pensiunile din jur, insa toate camerele sunt deja inchiriate. Din intamplare ajungi la hotelul Palace, care are o arhitectura extraordinara (e construit la inceputul secolului trecut). Din pacate acum arata ca resedinta familiei Addams. In plus, bineinteles ca e sambata si acolo are loc o nunta, asa ca putinele camere disponibile (probabil renovate ) sunt deja inchiriate. Mai mergi un pic si ajungi la hotelul Belvedere. Arata superb, insa o camera e mai mult de 200 de lei pe noapte, asa ca mergi mai departe. Adica spre alta localitate. La iesire te mai opresti la o pensiune, iar gazda, dupa ce iti spune ca toate camerele sunt inchiriate, iti ofera o solutie alternativa: cazarea la o pensiune care inca nu a fost deschisa. Te uiti la ceas, vezi ca se insereaza, te gandesti ca poate nu gasesti usor cazare in alta parte, asa ca accepti, mai ales ca pretul nu e piperat: 100 de lei pentru o camera. Te sperii cand vezi cum arata vila pe dinafara, insa te mai linistesti cand observa ca ai parte de o camera curatica. Baia e pe hol si e comuna pentru trei camere, iar in dulap gasesti hainele proprietarilor. Te plimbi prin statiune, vezi cladiri care iti aduc aminte de turismul anilor 80, ajungi la izvoarele cu ape minerale si te enervezi pe cei care au ajuns in zona si au aruncat mii de peturi. Multe optiuni pentru a lua masa nu exista, asa ca ignori terasa din parcul de langa izvoare, unde lautariii fac un fel de playback live outdoor, si iti faci cruce inainte de a comanda la terasa hotelului Parc. Mancarea e comestibila, preturile sunt decente, iar tu te bucuri ca ai scapat fara sa faci o vizita pe la spital. La plecare nu poti sa nu remarci strandul din localitate si o baza sportiva de tenis destul de bine amenajata.
Pleci din Govora si treci in viteza (relativa) prin Horezu. La cativa kilometri, in comuna Baia de Fier, faci un ocol (pe un drum destul de prost) pe la Pestera Muierilor. Vizita de aici se poate face numai cu ghid, si ai de asteptat doua ore. Renunti si iti vezi de drum, nu inainte de a promite ca, vorba lui Arnold, te vei intoarce. Atentie, GPS-ul nu o sa recunoasca toate soselele din zona, dar va descurcati voi. Ajuns la Targu Jiu, vizitezi cele doua parcuri bine intretinute in care se afla coloana infinitului, poarta sarutului si masa tacerii. Intri apoi in defileul Jiului si nu regreti ca ai abandonat varianta cu Trasfagarasanul. Drumul nu e la fel de abrupt, insa e foarte spectaculos. Treci prin Petrosani si iti dai seama ca ai avut o imagine gresita despre orasele din zona miniera a Vaii Jiului. Cu cateva exceptii, localitatile de aici au case si chiar blocuri cochete, vile frumoase iar strazile sunt destul de bune. La Hateg parasesti drumul european si faci stanga catre localitatea Sarmizegetusa, unde se afla pensiunea Sarmis. Ti-ai facut rezervare prin telefon, dupa ce ai luat datele de pe google. Prezentarea de pe net este impresionanta, si nu este departe de realitate. S-au investit bani multi in amenajare, iar acest lucru se cunoaste. Conditiile sunt foarte bune, iar pretul este suportabil (120 de lei pe noapte pentru o camera). Vizitezi ruinele cetatii Sarmizegetusa Ulpia Traiana (acces - 3 lei de persoana, 5 lei pentru a face fotografii) iar cina o iei la pensiune. Serviciul este neasteptat de lent, insa compenseaza partial prin calitatea mancarii. Pretul nu este foarte mic, dar nici nu te baga in faliment. Surpriza neplacuta vine in momentul in care anunti ca vrei sa stai doua nopti. Afli ca nu se poate, pentru ca vine un grup numeros, asa ca toate cele 59 de locuri sunt ocupate. Pleci in recunoastere si gasesti in apropiere o pensiune mica si prietenoasa (Dori), asa ca a doua zi iti muti bagajele, apoi pleci catre Retezat. Urmezi drumul catre barajul Gura Apei (soseaua este superba, cu o portiune reabilitata recent si un peisaj de vis; in plus, barajul are 168 de metri inaltime, pentru constructia lui fiind folosita o cantitate de piatra de trei ori mai mare decat pentru piramida lui Keops). De acolo trebuie sa intri pe un drum forestier catre Cabana Rotunda si apoi catre Poarta Bucurei, de unde incepe ascensiunea catre Lacul Bucura. Sfat: nu faceti ca mine. Daca pleci pe la ora 13 din Sarmizegetusa, e foarte probabil sa nu ai timp sa urci pana la Bucura si sa cobori de pe munte inainte de a se inopta. Probabilitatea creste daca iti lasi masina la ultimul loc de campare de pe harta (unde teoretic se termina drumul forestier). Nu se termina, asa ca faci o ora si un sfert pe jos in loc sa ajungi in 15 minute cu masina. Asta doar la dus. Drumul forestier e acceptabil chiar si pentru masinile cu garda la sol mai joasa, daca se circula cu atentie. Pe traseul facut de mine am gasit doar 4 sau 5 zone mai periculoase. Te intorci la tanti Dori, dormi si a doua zi pleci catre Clisura Dunarii.
In mod ciudat, drumul catre Clisura incepe in directia opusa. Pentru ca esti in zona, hotarasti sa treci pe la rezervatia de zimbri din Hateg (peisajul e dezolant, insa zimbrii sunt frumosi) si pe la castelul Huniazilor din Hunedoara. Castelul are o zona de acces superba si cam atat. Se lucreaza la renovare si probabil va arata mai bine peste un an sau doi. Sunt 3 sau 4 camere transformate in magazine de suveniruri, ceea ce nu e rau pentru o tara care inca nu stie sa isi vanda atractiile turistice. Rau este insa ca acele magazine au fost facute acolo pentru ca nu prea s-au gasit exponate interesante pentru acele camere. Tot in Hunedoara am luat pranzul la o pizzerie al carei nume l-am uitat, aflata in centrul orasului. Preturile au fost decente iar pizza era facuta pe vatra si avea un gust foarte bun. Drumurile din zona sunt destul de proaste, iar o idee buna este sa mergeti din Hateg in Hunedoara pe drumul judetean, nu pe cel european. Distanta pe DJ e mai scurta si asfaltul este mult mai bun (si peisajul interesant). Atentie insa, pe aceasta varianta gasiti multe portiuni cu serpentine.
Din Hunedoara se ajunge la Orsova prin Caransebes. Drumul este destul de lung pentru ca sunt multe localitati si sunt si portiuni la care se lucreaza (cu semafoare). Cazare in zona Cazanelor se gaseste la Orsova, la Dubova, Berzasca sau la Eselnita, langa Orsova. Prietenul google m-a ajutat si de aceasta data, asa ca am reusit sa rezerv o camera la Pensiunea Steaua Dunarii din Eselnita. A costat 140 de lei, scump in opinia mea dar cu un pret convenabil in comparatie cu celelalte variante din zona. De mentionat ca a inclus mic dejun, insa acesta a fost destul de subtire. Peisajul a facut insa toti banii. Masa se serveste pe un ponton aflat pe malul fluviului, iar in departare se vede intrarea in cazanele mici (din aval in amonte). Preturile sunt usor mai ridicate comparativ cu o terasa din Galati, iar pestele este destul de scump, de parca am fi in Sahara, nu pe malul fluviului. Defileul Dunarii este superb atunci cand mergi pe jos sau cu masina, si am inteles ca este si mai frumos vazut din barca. Nu am avut timp pentru o excursie pe apa, insa am aflat ca pretul unui bilet este cuprins intre 25 si 50 de lei, in functie de numarul de persoane inscrise (excursia are un cost fix, care se imparte la numarul total de clienti). Drumul este destul de rau, insa nu prea ai sanse sa iti faci masina praf.
La intoarcere am preferat sa mergem catre Bucuresti prin Craiova. La Portile de Fier nu sunt prea multe lucruri de vazut. Drumul este foarte prost si sunt lucrari multe, asa ca se pierde mult timp la semafoare. Am trecut prin Strehaia, insa nu am vazut decat doua palate cu turnulete (probabil nu am ajuns in mahalaua potrivita). Se merge destul de incet, pentru ca varianta aceasta este una preferata de soferii de tir, soseaua are multe curbe si zone fara vizibilitate. In Craiova se pierde destul de mult timp, pentru ca nu exista drum de centura. Dupa ce parasesti Craiova incepi sa realizezi ca masina are inca doua viteze, nu doar cele trei utilizate de dimineata. Drumul catre Pitesti e destul de liber, iar pe autostrada iti aduci aminte de faptul ca pe lumea asta exista si sosele civilizate.
Despre a doua parte a concediului, vacanta din Grecia, vom povesti (ca la Teleenciclopedie) intr-un alt episod.
Pentru alte poze, e suficient sa dati un click AICI.
Planificarea se face in special in zilele de salariu, incepand din noiembrie, cand se pun bani deoparte pentru concediul din vara viitoare. Oricine viseaza la o saptamana superba pe malul marii, asa ca sacrificiul nu pare prea mare. Pana la urma de ce muncim atatea saptamani, nu ca sa ne spargem in figuri 7 zile/6 nopti?
Cand se apropie vremea concediului se sparge pusculita si se intra in panica. Ti-ai fi dorit sa mergi o saptamana la munte si una la mare. Trebuie sa refaci rapid calculul si ajungi la concluzia ca ajung 5 zile la munte. Pentru mare insa nu prea mai sunt bani. In toate statiunile scorurile sunt destul de mari, iar pentru a ajunge la Mamaia trebuie sa spargi o casa de schimb valutar. Pana la urma mergi pe solutia cea mai ieftina: excursia in Grecia.
Am stabilit prioritatile, am impartit bugetul, asa ca trebuie sa stabilim noul traseu montan. Au picat vizitele din Maramures si Apuseni. Te hotarasti sa vezi un pic din zona Retezatului si Dunarea la Cazane.
Te indrepti care Retezat, asa ca pleci din Bucuresti pe autostrada pana la Pitesti. Nu te grabesti, ca doar esti in concediu, mai faci si o oprire la un supermarket, asa ca intri pe autostrada pe la ora 14. Destul de repede ajungi la Pitesti, iar de aici intri pe E81 si mergi in coloana, cu viteza melcului (cel mult 80-90 in afara localitatii, rar peste 50 inauntru). Zona arata insa bine, asa ca te uiti mai mult prin geamul lateral decat prin parbriz. Prima oprire e la Baile Govora, pentru nani si plimbare in natura.
Prima surpriza apare la hotelul Oltenia. Gugalind (da, stiu ce am scris mai sus; recunosc, sunt un lenes...) ai aflat ca e renovat, arata binisor, are 193 de camere la un pret convenabil, asa ca nu ar trebui sa fie surprize in legatura cu cazarea. Ajungi acolo, te enervezi cand iti dai seama ca pe dinafara arata relativ jalnic, si te enervezi si mai tare cand afli ca toate cele 193 de camere sunt ocupate. In plus, toaleta din holul hotelului seamana cu cea din autogara din Faurei. Treci pe la pensiunile din jur, insa toate camerele sunt deja inchiriate. Din intamplare ajungi la hotelul Palace, care are o arhitectura extraordinara (e construit la inceputul secolului trecut). Din pacate acum arata ca resedinta familiei Addams. In plus, bineinteles ca e sambata si acolo are loc o nunta, asa ca putinele camere disponibile (probabil renovate ) sunt deja inchiriate. Mai mergi un pic si ajungi la hotelul Belvedere. Arata superb, insa o camera e mai mult de 200 de lei pe noapte, asa ca mergi mai departe. Adica spre alta localitate. La iesire te mai opresti la o pensiune, iar gazda, dupa ce iti spune ca toate camerele sunt inchiriate, iti ofera o solutie alternativa: cazarea la o pensiune care inca nu a fost deschisa. Te uiti la ceas, vezi ca se insereaza, te gandesti ca poate nu gasesti usor cazare in alta parte, asa ca accepti, mai ales ca pretul nu e piperat: 100 de lei pentru o camera. Te sperii cand vezi cum arata vila pe dinafara, insa te mai linistesti cand observa ca ai parte de o camera curatica. Baia e pe hol si e comuna pentru trei camere, iar in dulap gasesti hainele proprietarilor. Te plimbi prin statiune, vezi cladiri care iti aduc aminte de turismul anilor 80, ajungi la izvoarele cu ape minerale si te enervezi pe cei care au ajuns in zona si au aruncat mii de peturi. Multe optiuni pentru a lua masa nu exista, asa ca ignori terasa din parcul de langa izvoare, unde lautariii fac un fel de playback live outdoor, si iti faci cruce inainte de a comanda la terasa hotelului Parc. Mancarea e comestibila, preturile sunt decente, iar tu te bucuri ca ai scapat fara sa faci o vizita pe la spital. La plecare nu poti sa nu remarci strandul din localitate si o baza sportiva de tenis destul de bine amenajata.
Pleci din Govora si treci in viteza (relativa) prin Horezu. La cativa kilometri, in comuna Baia de Fier, faci un ocol (pe un drum destul de prost) pe la Pestera Muierilor. Vizita de aici se poate face numai cu ghid, si ai de asteptat doua ore. Renunti si iti vezi de drum, nu inainte de a promite ca, vorba lui Arnold, te vei intoarce. Atentie, GPS-ul nu o sa recunoasca toate soselele din zona, dar va descurcati voi. Ajuns la Targu Jiu, vizitezi cele doua parcuri bine intretinute in care se afla coloana infinitului, poarta sarutului si masa tacerii. Intri apoi in defileul Jiului si nu regreti ca ai abandonat varianta cu Trasfagarasanul. Drumul nu e la fel de abrupt, insa e foarte spectaculos. Treci prin Petrosani si iti dai seama ca ai avut o imagine gresita despre orasele din zona miniera a Vaii Jiului. Cu cateva exceptii, localitatile de aici au case si chiar blocuri cochete, vile frumoase iar strazile sunt destul de bune. La Hateg parasesti drumul european si faci stanga catre localitatea Sarmizegetusa, unde se afla pensiunea Sarmis. Ti-ai facut rezervare prin telefon, dupa ce ai luat datele de pe google. Prezentarea de pe net este impresionanta, si nu este departe de realitate. S-au investit bani multi in amenajare, iar acest lucru se cunoaste. Conditiile sunt foarte bune, iar pretul este suportabil (120 de lei pe noapte pentru o camera). Vizitezi ruinele cetatii Sarmizegetusa Ulpia Traiana (acces - 3 lei de persoana, 5 lei pentru a face fotografii) iar cina o iei la pensiune. Serviciul este neasteptat de lent, insa compenseaza partial prin calitatea mancarii. Pretul nu este foarte mic, dar nici nu te baga in faliment. Surpriza neplacuta vine in momentul in care anunti ca vrei sa stai doua nopti. Afli ca nu se poate, pentru ca vine un grup numeros, asa ca toate cele 59 de locuri sunt ocupate. Pleci in recunoastere si gasesti in apropiere o pensiune mica si prietenoasa (Dori), asa ca a doua zi iti muti bagajele, apoi pleci catre Retezat. Urmezi drumul catre barajul Gura Apei (soseaua este superba, cu o portiune reabilitata recent si un peisaj de vis; in plus, barajul are 168 de metri inaltime, pentru constructia lui fiind folosita o cantitate de piatra de trei ori mai mare decat pentru piramida lui Keops). De acolo trebuie sa intri pe un drum forestier catre Cabana Rotunda si apoi catre Poarta Bucurei, de unde incepe ascensiunea catre Lacul Bucura. Sfat: nu faceti ca mine. Daca pleci pe la ora 13 din Sarmizegetusa, e foarte probabil sa nu ai timp sa urci pana la Bucura si sa cobori de pe munte inainte de a se inopta. Probabilitatea creste daca iti lasi masina la ultimul loc de campare de pe harta (unde teoretic se termina drumul forestier). Nu se termina, asa ca faci o ora si un sfert pe jos in loc sa ajungi in 15 minute cu masina. Asta doar la dus. Drumul forestier e acceptabil chiar si pentru masinile cu garda la sol mai joasa, daca se circula cu atentie. Pe traseul facut de mine am gasit doar 4 sau 5 zone mai periculoase. Te intorci la tanti Dori, dormi si a doua zi pleci catre Clisura Dunarii.
In mod ciudat, drumul catre Clisura incepe in directia opusa. Pentru ca esti in zona, hotarasti sa treci pe la rezervatia de zimbri din Hateg (peisajul e dezolant, insa zimbrii sunt frumosi) si pe la castelul Huniazilor din Hunedoara. Castelul are o zona de acces superba si cam atat. Se lucreaza la renovare si probabil va arata mai bine peste un an sau doi. Sunt 3 sau 4 camere transformate in magazine de suveniruri, ceea ce nu e rau pentru o tara care inca nu stie sa isi vanda atractiile turistice. Rau este insa ca acele magazine au fost facute acolo pentru ca nu prea s-au gasit exponate interesante pentru acele camere. Tot in Hunedoara am luat pranzul la o pizzerie al carei nume l-am uitat, aflata in centrul orasului. Preturile au fost decente iar pizza era facuta pe vatra si avea un gust foarte bun. Drumurile din zona sunt destul de proaste, iar o idee buna este sa mergeti din Hateg in Hunedoara pe drumul judetean, nu pe cel european. Distanta pe DJ e mai scurta si asfaltul este mult mai bun (si peisajul interesant). Atentie insa, pe aceasta varianta gasiti multe portiuni cu serpentine.
Din Hunedoara se ajunge la Orsova prin Caransebes. Drumul este destul de lung pentru ca sunt multe localitati si sunt si portiuni la care se lucreaza (cu semafoare). Cazare in zona Cazanelor se gaseste la Orsova, la Dubova, Berzasca sau la Eselnita, langa Orsova. Prietenul google m-a ajutat si de aceasta data, asa ca am reusit sa rezerv o camera la Pensiunea Steaua Dunarii din Eselnita. A costat 140 de lei, scump in opinia mea dar cu un pret convenabil in comparatie cu celelalte variante din zona. De mentionat ca a inclus mic dejun, insa acesta a fost destul de subtire. Peisajul a facut insa toti banii. Masa se serveste pe un ponton aflat pe malul fluviului, iar in departare se vede intrarea in cazanele mici (din aval in amonte). Preturile sunt usor mai ridicate comparativ cu o terasa din Galati, iar pestele este destul de scump, de parca am fi in Sahara, nu pe malul fluviului. Defileul Dunarii este superb atunci cand mergi pe jos sau cu masina, si am inteles ca este si mai frumos vazut din barca. Nu am avut timp pentru o excursie pe apa, insa am aflat ca pretul unui bilet este cuprins intre 25 si 50 de lei, in functie de numarul de persoane inscrise (excursia are un cost fix, care se imparte la numarul total de clienti). Drumul este destul de rau, insa nu prea ai sanse sa iti faci masina praf.
La intoarcere am preferat sa mergem catre Bucuresti prin Craiova. La Portile de Fier nu sunt prea multe lucruri de vazut. Drumul este foarte prost si sunt lucrari multe, asa ca se pierde mult timp la semafoare. Am trecut prin Strehaia, insa nu am vazut decat doua palate cu turnulete (probabil nu am ajuns in mahalaua potrivita). Se merge destul de incet, pentru ca varianta aceasta este una preferata de soferii de tir, soseaua are multe curbe si zone fara vizibilitate. In Craiova se pierde destul de mult timp, pentru ca nu exista drum de centura. Dupa ce parasesti Craiova incepi sa realizezi ca masina are inca doua viteze, nu doar cele trei utilizate de dimineata. Drumul catre Pitesti e destul de liber, iar pe autostrada iti aduci aminte de faptul ca pe lumea asta exista si sosele civilizate.
Despre a doua parte a concediului, vacanta din Grecia, vom povesti (ca la Teleenciclopedie) intr-un alt episod.
Pentru alte poze, e suficient sa dati un click AICI.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
